CUM APARE
BULLYINGUL

Bullyingul poate fi văzut ca o modalitate de a gestiona frica de a putea fi lăsat pe dinafară. Copiii pot recurge la comportamente de acest gen cu scopul de a face față fricii de a fi excluși (anxietatea de excludere socială).

Nevoia de apartenență

Mult timp s-a considerat că bullyingul este o consecință a caracteristicilor individuale ale copiilor. Cercetătorii eXbus – Exploring bullying in schools – au descoperit că bullyingul provine din nevoia înnăscută a copiilor de a simți că aparțin clasei sau comunității lor. Dacă se simt în nesiguranță și cred că va exista o potențială izolare de comunitatea lor, poate apărea anxietatea de excludere socială. În acest fel, copiii vor fi mereu în gardă unul față de celălalt și pot ajunge să se judece pornind de la modul în care se comportă sau în care arată.

Nivelul anxietății poate crește atât de mult încât copiii pot ajunge să nu mai empatizeze cu ceilalți membri ai grupului pentru a putea „supraviețui” ei înșiși, din punct de vedere social. Astfel, copiii afectați pot încerca să facă față fricii lor de excludere prin formarea de noi grupuri, ale căror nesiguranțe comune și nevoia de apartenență îi determină să îi excludă pe ceilalți.

Acesta este motivul pentru care bullyingul tinde să reapară în grupurile în care copiii se simt nesiguri și excluși. În schimb, comunitățile de copii caracterizate prin toleranță și incluziune lasă puțin loc pentru intimidare.

Cum oprim bullyingul?

Abordarea Salvați Copiii: în loc să încercăm în zadar să remediem situațiile de bullying care apar, propunem tuturor adulților și copiilor metode prin care să dezvoltăm în grupurile de copii o cultură a grijii, toleranței și incluziunii.

Cheia pentru a opri bullyingul este prevenirea, iar acest lucru necesită măsuri proactive pentru a crea comunități pozitive, incluzive și tolerante în care copiii se pot dezvolta.

Profesioniștii care lucrează cu grupuri de copii trebuie să se întrebe constant ce pot face pentru a ajuta fiecare copil aflat în grija lor să se simtă mai inclus, văzut și auzit. Ei trebuie să evalueze și să implementeze inițiative care să îmbunătățească cultura în comunitatea copiilor lor, lucrând cu aceștia pentru a promova un set comun de atitudini, valori, credințe și norme comportamentale, astfel încât fiecare copil să simtă că aparține grupului și că este în siguranță în cadrul acestuia.

Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le valideze progresul și contribuția, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuți, auziți, în control.

Este momentul să înțelegem că o sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullyingul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.

Fii la curent cu noile abordări

ABORDĂRI INIȚIALE	ABORDĂRI ACTUALE
Provocările și problemele sunt generate de copil	Mediul în care copiii se află le influențează comportamentele și reacțiile
Intervențiile vizează schimbarea comportamentului ”copilului problemă”.	Intervențiile vizează schimbarea modului în care interacționează membrii grupului sau a comunității
Se caută vinovatul pentru a fi pedepsit	Se explorează cultura grupului și crearea unei comunități sigure
Rolurile copiilor în aceste situații sunt fixe (agresor și victimă)	Rolurile copiilor în aceste situații se pot schimba
Comportamentele copiilor reprezintă doar rezultatul educației date de părinți.	Comportamentele copiilor variază în funcție de valorile sau regulile promovate în diferite grupuri/ comunități
Se impune disciplinarea copilului	Primul pas este înțelegerea nevoilor copilului și cauzele comportamentelor
Copilul evoluează strict în funcție de vârstă și stadiile de dezvoltare	Dezvoltarea copilului este influențată de o multitudine de factori, inclusiv de modelele comportamentale ale celor din jur, de mediul în care cresc și sunt educați și alți factori sociali

Abordarea inițială: copilul problemă

David este considerat enervant de ceilalți copii. De fiecare dată când ajunge pe terenul de joacă, merge direct la leagăn, îl ocupă și nu-l cedează nimănui, deși nici nu se dă efectiv în el. Ceilalți copii devin frustrați și încep să-l evite, catalogându-l drept egoist. Adulții care observă situația îi reproșează lui David că trebuie să fie mai generos și să împartă leagănul dacă vrea să fie acceptat de colegii săi. Este pedepsit să stea deoparte câteva minute, ca să învețe să se comporte „corespunzător”.

Abordarea actuală: înțelegerea contextului

David petrece mult timp singur și rareori este invitat să participe la jocurile de grup. Într-o zi, pe terenul de joacă, el s-a așezat în leagăn și a refuzat să-l cedeze, chiar dacă nu se legăna. Acest comportament a fost observat de învățătoare, care a înțeles că David încearcă să atragă atenția grupului. În loc să-l certe, aceasta a organizat un joc de echipă care să îi implice pe toți copiii, inclusiv pe David. Prin acest joc, ceilalți copii au descoperit că David este foarte bun la găsirea de soluții ingenioase, iar el s-a simțit acceptat și valoros în grup.

Ce este bullyingul

Bullyingul este, în general, caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă.

Citește mai departe